Bastioanele gandurilor surde
in mars defunct pe strazi pustii
ne tin clisee in destin bizar
din care numai vreascuri ne mai sar ,
emotia trairii gatuita-n griji
ar naste mai albastra clipa grea
dar se-nnopteaza sufletu-n abis
ingenuncheat dorintelor de nea ,
e clipa paradis , dar dupa colt
acolo unde ochii nu ajung sa vada ,
ne pierdem timpul ratacind in strada
tot alergand dupa iluzii de cristal .
si ganduri vin , ganduri apun
la-nmormantarea timpurilor noastre
in loc sa fim iubire momentelor albastre
ne trecem viata nazuind durere !