Mă adap mereu din aceeași poveste,
Aceeași apă,
aceeași carafă,
Nesățioasă materie,
simt cum aceste
Fluvii de umbră
mi se revarsă pe ceafă.

Înfrigurat din nou de trecută iubire,
Mai fac semn,
dau în hohot,
În suflet redeschid nebun
cimitire,
Și fredonez poezie
cu limbă de clopot.

Vocea puternic se aude gemând,
Doar icniri
prăbușire-n diftong,
Bâlbâi Ea amețit
și curând,
Se-aude doar un ding-dong.

Pan
03.08.2002