agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-18 | |
DOMNU' SMIL SI LELEA CHIVA
Intr-o dimineata calma si-nflorita, de april, Ma-ntorceam, pasind agale, de la "domnu' jude SMIL"; Nenea Smil - luati aminte!- nu era judecator Era gospodar de treaba, un om simplu din popor; Insa vezi in satul nostru asa ii zicea tot natul Fiindca el facea dreptate: si de-a lungu' si de-a latu'; Era om cu judecata zdravana deci, sanatoasa; Oamanii catau spre dansul pentr-o pricina mai groasa... Iara el, intotdeauna, reusea ca sa gaseasca Calea spre impaciuire, pricina s-o potoleasca; Nu degeaba, carciumarul, naravosul nea Mosmon Mi l-a pus pe-aceeasi treapta cu-nteleptul Solomon. Smil avea de fapt destule - far' a fi un expozeu - Din cea zestre ancestrala a poporului evreu. Domnu' Smil, intre razboaie, avusese pravalie- Negustori au fost cu totii-n neamul lui de cand se stie; Fiind un "comersant" cu schepsis si dand si pe veresie, A avut o buna stare, n-a trait in saracie... Dar, vezi tu, in orice vremuri se gasesc pungasi, lichele... Care sa vaneze banul si sa bage in roti surcele; Asa ca, pe Smil - ovreiul, l-au pradat: si camesarii Ceia verzi a lu' nea Sima si apoi toti ordinarii "Ziditori de tara noua..." dupa bolsevic tipar; Ca atare, nenea Smilu, inghitise mult amar Si sub fiara comunista si sub pajura regala... Insa si-a pastrat, sub vremuri, axa vietii verticala. Daca noua randuiala, cu a ei devalmasie, I-a rapit asa-ntr-o clipa scumpa lui de pravalie, I-a mai lasat totusi ceva: spiritul gospodaresc, Sa se manifeste liber in cel "Magazin satesc" Care magazin, vezi bine, asta toata lumea stie, Era chiar la Smil in casa, chiar in fosta-i pravalie. Eu , in dimineata aceea, ii facusem un serviciu Reparasem radioul lui musiu Smil Bercoviciu; Si veneam eu catre casa fara grija si grabire Si-mi lasam privirea-n voie pe superba inflorire, Risipit-asa regeste prin toti prunii din gradini! Doamne!cum ardeau toti prunii ca niste ceresti lumini! Imi luasem deci ospatul pentru suflet , pentru minte - Un ospat de frumusete ce nu-ncape in cuvinte Si paseam, ca intr-o vraja, lunecand domol la vale Si-unde ulita coteste cine crezi ca-mi iese-n cale? Nana Vuta lu' Canitu, sprijinita intr-o bata; Cumpanindu-se din solduri, de credeai ca calca-n sata, Se caznea sa urce panta.-Doamne-ajuta, lele Chiva! Unde mergi asa trudita?-Iaca la cumparativa; Da io merg mai mereutu...ca rasuflu tare greu... Oi ajunge eu la bolda...-Sa-ti ajute Dumnezeu! Si taie la fel, mai draga , ca asa de gimineata, Ma cinstisi c-o vorba buna...imi dadusi asa bineata; Da une fusasi mai draga?-Iaca tat la magazan; L-ajutai pa domnu' jude s-aduca un car cu fan Si ii reparai pa urma "duba aia vorbitoare". -Ci prisepi la toace helea...te-alduiasca mandru soare! Iaca si eu merg la bolda, pantru nen'tu Gartofan; Nu mai are ioc tagare ...arza-l focu' gi dohan! Da mai are, manse-l freantu, o uiaga cu rachie... Da si asta ii luata tot asa pa gitorie; Mosu' ast' al meu, mai draga, tare rau ma nacajasce... Ca-mi impuce tata casa: bea vinars si duhaneste Si io vezi ca mi-s beteaga,ca de-abia stau pa picioare Si cu greu mai fac o zama, spal o leoarfa, dau la hoare. Nu ma mai ajuta nime';mai vinea biata Ileana Si-mi ducea in cosarcuta ceva bun pantru harana ... Da amu-i si ea cu casa inglodata gi pruncut'; Nu mai poace ca sa vie sa-mi aduc' un darabut; Grea mi-e viata, mai copile, tare greaua si amara: Ori ii frig ori ii caldura ori ii iarna ori ii vara. Alta mi-ar fi fost viata daca imi traiau ficiorii: Viorel, Ionel si George - dragii mamii ca bujorii! - Toti pieira in bataie impotriva lu' Stalín - Arza-l focu' ! Mance-l iadu si sa-l firba in venin ! * Si asa, pe tonul asta, biata nana Paraschiva Isi varsa, in fata-mi, toata a durerii ei arhiva! Cine poate sa inteleaga inefabila durere A unei femei ce-si pierde cea mai scump-a ei avere? Trei feciori frumosi si falnici ca molizii de pe creste, Franti de-a frontului valtoare si transpusi intr-o poveste?! Cine poate sa priceapa biata inima, pradata De iubire-a unei mame si de chinuri sfaramata?! Cine ar putea, pe urma, sa-i blindeze-n suflet vrana Pe-unde picura durerea si sa-i oblojeasca rana? Nuami cel care asisderi cu Chivuta suferit-a... Numai cel care-n tacere si-n oroare patimit-a; Domnul Smil erea acela.Si pe el l-a prins razboiu' In scarboasele lui gheare;ia luat cu maturoiu' Cea prigoana hitlerista si i-a dus asa-n nestire Si-ntr-un lagar pentru munca ia lasat spre nimicire. Toti ai lui , prin chin si foame, rand pe rand s-au prapadit; Numai el din hruba mortii, fu de ceruri izbavit. Numai Smil putea-ntelege inima lu' lelea Chiva; Vezi de-aceia-n ingrijita, mica lui "cumparativa", O primea intotdeauna cu o dragoste frateasca: Ii dadea un loc pe scaun...nu uita sa o cinsteasca C-o placinta cu stafide si c-un paharut de Rom Si ii povestea pe urma de pradalnicul Pogrom. Glasul lui curgea-n odaie ca o unda molcomita Si-i trada, printre suspine, o durere potolita; O durere sublimata prin cea mare-a lui credinta, Transformata, peste vreme, in inalta biruinta! Impacat deplin cu soarta si eliberat de ura, Domnul Smil vadea acuma, prin intreaga lui faptura, O comuniune stransa cu Cerescul Creator- Constient ca-i viu si vesnic... chiar de-aici i trecator - Lucru demn de tot respectul la un fiu de negustor Ce s-a liberat "FOREVER" de-acel simt cotropitor Al posesiei meschine.De-aia eu, cu pretuire Pentru doua personaje ce-au trecut in amintire, Am transpus aci, in slova, un fragment real de viata, Din cea anonima gloata ce se pierde-n densa ceata A istoriei ingrae si-a uitarii prea-firesti; Si-apoi stiind ca toate-acele sentimente omenesti Prea profunde, prea inalte, se slutesc prin comentarii, Am pus evocarii melecuvenitele fruntarii. Incercat-am deci, cu pana, sa alvez de la uitare Doua personaje simple, anodine, insa care Sa ramana incrustate, in poetica-mi arhiva, Ca eroi ai suferintei: dl. Smil si lelea Chiva. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate