Galbenul e culoarea mea preferata,
Culoarea copilariei mele,
culoarea din castelul meu de miere
paloarea cu care dezlegam misterul.

Privirea de sub ochii,
Ochii din cavoul pal
Matasea galbena …rugina.
Orasul mort…, lumina.

Din galben brun ne nastem toti
Din soare ne hranim cu viata,
Ceara albinei dezbracate,
Pana si sufletul e pal….

E floarea-soarelui
Imperiala ca un crin
Orientala si vezuvie..
Nemarginit de cenusie…

Adevarul e ca..
Am urat intotdeauna galbenul..
Dar n-am urât paloarea lui,
Uram doar viața ce o crește și gelozia
Din cuvântul lui.

Uram o umbră din mister,
Dar ura ce-o simțeam
Era paloarea și mister.

Acum, nu mai urăsc nimica,
Uram, dar m-am oprit din ură.
Chiar sper că m-am oprit din ură!