Albastru alunec
prin linistea de tine ca de mare
si-mi las copii nenascuti tie
prin fiecare zi nerostita
impartasaniei cu zbor.
Flamanda descantec
iarba crescuta in umbra
pasului tau curand
si urechile dor arome departe
de cerc.
Vrajita petrec
glasuri domnesti prin valea
viscerelor de pasare paradis,
si linii curioase dezmierd
in poduri de palma ionatana.
Robita in cantec
zidesc jertfa obsesiei mortii
sa ierte soldatul durerii,
si sparga-se valul greu
in lantul meu de lumina
intins azi de dincolo
de semn.