Cu geana părăsită de rimel
oglinda focusez pe cristalin
să caute proiecția din el
atunci când varsă ochiul arhiplin
li se va spune-n glumă celor mici
c-a fost odată cineva ciudat
cu urma imprimată chiar aici
(pentru că mâine poate nu i-i dat)

Cu degetele rujul mi-l întind
făcându-i loc avidului sărut
de frica pasiunilor în gând
cotrobăiesc să știu când am părut
firească de la talpă la apus
îmi pipăi întâmplarea-n care sunt
înțelegând în fine că nici nu-s
atinsă dar mi-i creștetul cărunt