Nimeni și nimic nu mă mai poate îndurera
Nici măcar chinul sau suferința altora,
Sunt neclintit față de orice frumos sentiment
Dragostea fiind pentru mine un termen absent.

Fiecare fost gest de iubire este ignorat
Înăuntrul meu fiind mereu un orizont întunecat,
Sunt pustiu, orice amintire frumoasă este uitată
Fiecare iubită este la rece judecată și defăimată.

Am ajuns însă într-un punct mort
Unde orice cale de întoarcere este un inutil efort,
Sunt singur, așa am și dorit să fiu...
Cum sunt așa-i și-n juru-mi, un întuneric rece și pustiu.