Spre tine


Nu simt și în uitarea ce mă doare
Te vreau să-mi picuri în suflet iubire,
Să nu adorm sub pleoapa grea ce-mi cade
De somnul ce anunță a lui venire.

Parcurg doar calea ce-mi stă la picioare,
Tu fă-mă să zbor pe acest drum,
Ai raze în suflet și ploi și ninsoare
Și scutur țigara de scrum.

Lumina e stinsa de prea multă vreme
Dar lasă o umbră de fum și răceală,
Și vagă încearcă cu dor să mă cheme
Spre visele rare de-a mea oboseală.

Nu mai aștern căci timpul veghează
Când pleoapele mi-s grele și ude,
Te las în uitare, subit lumineaza
Visele tale ușoare și blânde.