Pe umerii tăi…

Fiintă lăsată de Domnul ceresc
Pe aceste meleaguri mizere,
În tine puterile-n ochi strălucesc
Când ști să alini o durere.

Pe umerii tăi obosiți am trăit,
Dorind să-i slăbesc doar o clipă
Dar n-am reușit decât să imit
O mână ce sparge o sticlă.

Nu-ți cer și nu vreau a ta milă
Nici stele pe cer să imi dai,
Sunt doar un copil ce aduce lumină
În casă când bezna tu ai.

În părul tău cu fire de argint
Și-n mintea ta de om neînțeles,
Găsesc ades o clipă strălucind
Când lacrimile-n ochii tăi lucesc.

Când raza ta te luminează-n noapte
Și umerii te apasă cât mai greu,
Să ști că cineva îti spune-n șoapte
Că îti va fi alături tot mereu.

Pe calea ce-ti duce la vamă
Mai ai înca drumuri de mers,
Nu plânge, sfânta viată a ta de mamă
Căci lacrimile-n pleoape ti s-au sters.

Viseaza și plutește pe a ta barcă
Căci vâsla ce te ajută voi fi eu
Și ține-te în copacul tău de o cracă
Căci Domnul te-ntărește când ti-e greu.

Nu spune că atât tu ai putut
Când crucea tu o porți fără să știi,
Mai ai atât de multe de făcut
Și plina de speranță ai să fii.

Mai spune-mi doar o vorbă și-un cuvânt
Din glasul tău ce rareori mă cheama,
Ca ai tăi umeri nu sunt pe pământ
Și n-or să fie niciodată, mama.

Când soarele va merge în tăcere
Și cheamă la veghere sfânta lună,
Din ochii tăi se simte o durere
Când tu ne spui din suflet:noapte bună!