el își întindea brațele sale dese
peste timp
îmbrățișându-și cu dor prietenii
născuți prea târziu pentru a-l cunoaște
așa, demitizat, os împrejmuit de carne.


din trecut se alungeau degete rare
de peste timp
închizându-i ochii
uitați deschiși spre sine.

fiindcă nu avea
nimic albastru, doar niște gratii
cu care se juca tot timpul,
el puse zarurile măsluite în mâinile lui Dumnezeu
și plecă.