Flacarile canta la indoirea vremii ,
cad clipe verzi pe ramuri drepte
iar tu-mi soptesti din simfonia lunii
doar raza ce ma doare a-ntrebare .

fericirile cand cresc , invie ceata ,

la noi se duc din zbor de ingeri goi
doar aripile rasarite-n amintire bruna ,
dor ceasurile-n ticait prin ceara rugii
si am uitat sa zicem vorba calda
ce creste flori , inalturi si fiori
la-mpreunarea timpului cu tremurul din suflet .

zidurile ce se-nalta langa noi sunt umbrele
sperantelor oglindite-n pasii nostri reci ...
cand stai pe loc , ai mare grija pe-unde treci !