agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-08-16 | |
Pășesc pe drumul prăfuit, și-s singur.
Mă-ndrept spre nicăieri acuma. Mi-e sufletul bolnav, bătu-l-ar vina Pe care-o porți doar tu. Lumina Am căutat-o-n ochii tai, dar nu e. Mi-a mai rămas această cărăruie, Ce tristă mă urmează-n infinit. Ma uit la cer și-aș vrea absurdul: Să-l ating! Mai am puterea să zâmbesc La-a mea fără de sens dorință, Și te blestem (a nu stiu câta oară), Pe tine, biată inimă amară, Ce mă trădezi mereu, cu-a ta nesăbuință. Mă uit în spate... ‘s urmărit??? E umbra-mi Ce tacută mă-însoțește. N-a murit Ca mine, în zi de mohorâtă toamnă, Cind ploaia rece M-a strivit Sub greaua picatură a iubirii Ucise înainte de-a începe. Mă poartă pasul peste lumea toată Eu n-o mai văd... Refuz să mai trăiesc, și dacă... Acuma aș deschide ochii, În loc de viață, În mine aș zări un mare-abis, nedefinit, Căscându-se și dispărând în ceață. Încerc să mă gândesc la tine, Dar nu pot. Te-am șters de tot, de tot din minte În ziua-n care m-ai lăsat. Și disperat, încerc să construiesc O hologramă. Să-mi aline Cumplitul dor ce mistuie în mine. Am spus eu dor? Înseamnă ca trăiesc!!! Mă bucur tare... O clipă-mi pare bine că te văd Și-n alta-s prins de crudă întristare... În mine sunt schimbate toate, și nimic: E adevărat că tare te-am iubit, E adevărat că te iubesc mai tare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate