Lucrurile se rostogolesc
peste frunțile celor care caută Absolutul
acolo unde nu e decât pietate și umor.

Ne umplem plămânii
cu o substanță energizantă care,
am vrea să ne sprijine
în demersurile noastre stâlcite și naive.

Iubim slăbiciunile asfințiturilor de Soare care,
poate mâine, nu vor mai fi.
Ne stingem încet jarul din priviri,
iubind, în schimb, jarul de pe pereții sufletelor.

Curmăm suferința
numai prin acceptarea altei suferințe.