Iubita mea, de când aștept
Să vii, să te cuprind la piept.
Să te mai strâng cu al meu braț,
Să te sărut cu mult nesaț,
De mult n-ai fost în al meu “laț”
Cu trupu-ți drept.

Dar în zadar aștept sperând
Și rugă-n ceruri adresând,
Mă ocolești, nu vrei s-auzi
Chemarea mea, tu mi te-ascunzi,
Cu lacrimi sufletul mi-l uzi
Mereu plângând.-

De dor, și-atâta dragoste ce-ți port,
Nu am puteri să fac efort,
Să uit de rele, de necaz,
De-atât blestem ce e un caz
Al meu, în abur de extaz
Inchis în” fort”.

De dragoste și-atâta dor,
Mă sting încet, încetișor. . .
Mă sting ca frunzele de nuc
“Când rândunele se duc”,
O altă toamnă n-am s-apuc
Căci am să mor.