Cad azi, răpus...Ca decolteu,
șiraguri poartă, de mărgele
cât ochii sfinților, ce greu
se rup de pungile rebele

cu sfârc, în care Dumnezeu
s-a strâns și se împarte, de le
cad azi răpus, pe decolteu,
printre șiraguri de mărgele...

Că-n primăveri de pliuri, grele,
se pierd și fluturii, mereu,
se-neacă mugurii, cu seu,
dispar livezile, în piele

și azi, răpus, ca de Colt, eu...