Te-am lăsat în urmă, te-am părăsit,
avorton bîiguind spasmodic
printre reclame de Coca-Cola,
scrijelind cu scheletul turnurilor neterminate
uterul jilav al nopții.
Printre șoapte obscene se tîrăște parșiv
șarpele îmblînzit al somnului,
grăbind agonia celulelor decrepite.
Biciuit de grăbitele trenuri de noapte,
trupul tău de malac nădușit
zace mototolit în ierburile calde
ca o cîrpă jegoasă.
Mi-am smuls amintirile
ca pe niște tablouri dragi
dintr-o casă în flăcări;
ca un calic le-am strîns la piept
pînă mi-au pîrjolit sufletul.
Dar totuși, te-am lăsat în urmă,
te-am părăsit,
leprosule bîntuit de patimi!
A rămas luna să îți atingă
cu buze reci, liniștitoare, carnea înnegrită
a mahalalei Nisipului
într-un ultim sărut,
monstru anesteziat cu bere la halbă
și manele de pierzanie,
orașule!