văd mult mai bine acum prin lentilele tale
petele pronunțate sunt prea violente, chiar și salopeta e prea curată
pentru atâtea perechi de ochi. prea bine pentru doi oameni
nu observi nimic dacă te uiți la mine atent, ba, din contră
cu ochii mijiți poți să realizezi că pământul din jurul tălpilor
e umed

diferența dintre momentele când vezi tot și orbiri
e mică. lucrurile privite nu mai sunt la fel, nu-mi mai amintesc
de ce îmi doream să văd mai bine, să-mi ajungă ochiul până aproape
să se lipească de ceea ce vede și să fie bălos, agresiv

dar contează prea puțin, până să-mi dau seama, până să mișc
lumea se golește cu o viteză paranoia
rod unghiile și simt cum pupilele se adâncesc, vreau să-mi reamintesc
caut să scot din memorie fotografiile dar te îneci în fum, șterg
ce să pun în jur dacă lăcomia nu s-a oprit azi