port doliu inocenței tale
deși în restul zilelor nu îți va găsi nimeni leac
chiar și zeii și-au râs de ei înșiși
gândindu-te-o:

ha
hahaha
ha

deșănțată nemulțumire limba ta
pre ea singurul pieritor e linsul

zadarnic îți sufli țepii – arici gonflabil
peste aerul tău vulpile semioticii urinează-n tăcere

abia contemplându-ți mațele ai putea înțelege Poezia:
! gol ești! de ea ești! Gol!
ființa ei nu aparține proștilor
doar pentru că o strigă pe nume fluturându-și diploma
drept batistă
și nici nu poartă chiloți cu monogramă de sfânt –
taci
!
învelește-te cu pământ până când
aerul plămânilor va înrădăcina să te nască

roagă-te până capeți anemie
strânge-ți pumnii până când ți se mărește splina
sângerează interior până când îți ruginește hemoglobina
iar Esteticului îi crește astfel ficat

!este El prezent în Tine?
!este Tu din Tine prezent?
blestemul acesta nu te face atent
ți se cuibărește în gât muțindu-ți adevărul

în internat și eu visam că toate jucăriile din lume vor fi
ale mâinilor mele
pe toți oamenii ce se vizitau duminica îi îmbrăcam în
hainele părinților mei
poți? înțelege Tu de ce toți copiii din mine nu sunt atei
pentru că am sâmbovinit Sinele lor în formă de foliu

anume Tinelui Tău să îi purtăm: doliu