salahor de lux al surâsului tău,
contemplu orașul scufundat în cafele,
scriind pe un colț de nor argintiu
balada de taină a dragostei mele,

îți ating ușor umerii virginali,
cum ating liniștea stropii de ploaie,
și, deodată, sufletul meu mohorât
se face, în templul tristeții, văpaie

trupul tău e un drum al Damascului,
ca un orb îți adulmec frivolul supliciu,
prin desișul de vină și disperare,
doar eu, admiratorul de serviciu