agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-09-17 | | Înscris în bibliotecă de Ionut Dumitru
Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi și zei. Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi in ochii săi Că nimenea nu este mai trist și mai uman. Nu mi-am făcut vreodată din rugi șirag de perle Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele. Nu știu dacă există o Milă sau Dreptate Dar totuși, nu mi-e teamă: curat am fost în toate. Spun unii că există un Creator și zic Că pentru a distruge, ființe a creat. Fiindcă sunt urâte? Dar cine-i vinovat? Sau pentru că-s frumoase? Nu mai pricep nimic. Natura cu-ale sale stihii și elemente, Sofismul și-adevărul – îmi sunt indiferente. Dă-mi vin și-atinge harfa cu modulații moi Asemeni cu-ale brizei ce trece ca și noi. Mai toarnă-mi vinul roșu ca un obraz de fată. Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare. Căci, în afara cupei, Khayyam azi nu mai are Măcar un singur prieten cu inima curată. Sunt clipe când îmi pare că tot ce-a trebuit Să aflu despre lume, de mult am deslușit. Dar stelele mă mustră tăcut din patru zări: “N-ai dezlegat nici una din marile întrebări”. În această seară vinul mă-nvață-un sens mai pur: Cu sânge cast, de roze, paharele ni-s pline, Iar cupa-i modelată din închegat azur. Și noaptea-i pleoapa unei lăuntrice lumine… Renume de-ai să capeți, hulit vei fii de vulg. Dar dacă te vei ține departe de mulțime, Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, să mă smulg, Să nu mă știe nimeni și să nu știu de nime? Fii vesel, căci tristețea o să dureze pururi. Mereu aceleași stele s-or învârti-n azururi. Din cărămizi făcute din trupul tău, n-ai teamă, Se vor zidi palate pentru neghiobi de seamă. Avui vestiți maeștri. Făcusem mari progrese. Când mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar Cu apa ce ia forma impusă de pahar Și fumu-n care vântul năluci ciudate țese.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate