agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-04-30 | | Înscris în bibliotecă de Ionut Dumitru
Hey, lady Bump, dansează cu mine un tango,
lasă-mă să mă simt atât de aproape de tine… domnnule Tamburine, spune-i lui Galileo să mă lase să plec pe cealaltă față a lunii, iar tu, mică Lucy nu mai plânge, aș dansa cu tine, dragă, dacă asta te amuză, dar știe mama ta unde ești? pentru tine muncesc ca un câine, Michèle, frumoasa mea, căci tot ce simți și tot ce atingi și tot ce vorbești și tot ce gândești… oricum, mulțumesc pentru muzică, magică femeie neagră, magie neagră al lau Magritte, mulțumesc pentru muzică, credință, apă clară, resurecție, mulțumesc pentru muzică, Isus Cristos super-stea, mulțumesc pentru muzică panglicuțe albastre, faruri, discuri de culoare lichidă, stroboscoape Oblio, muzicuțe pline de glucoză și praf de la demolări pulpe goale și mulgători electronici de sintetizatoare de sunet mulțumesc pentru muzică vezi-ți de drum, bătrâne, și să nu te mai prind pe-aici, ce să cauți tu cu pielea ta trandafirie în păduchiosul nostru submarin? ce să cauți la colțuri de stradă, lângă mirosul de cauciucuri de la Quadrat și lângă melancolia duhnind a merdenele și a frucola ? iar pe o planetă ultramarină și ultraîndepărtată adolescența mea cu fețe Yasaka imprima efecte stranii expoziției de fotografii de la Dalles și acestei zăpezi colorată în albastru, roșu și verde de semnalele CFR-ului. mulțumesc pentru muzică, pentru chitară și baterie pentru stații și microfoane, pentru discuri și pentru comerț și pentru ultima potaie care a luat-o la trap până la primul zid mâzgălit cu afișele Sfinxului și Lokomotiv GT-ului. mulțumesc pentru muzică. Străinule, ești în pericol să mă pierzi. și asta numai pentru că nu pot să număr până la o sută de bilioane. pentru că nu pot să-ți număr ochii și nu mă interesează câți plămâni și câte inimi ai sub cămașă și câte degete ai în șosetă și câte șosete ai în bascheții jerpeliți. nici măcar în dimineața asta înzăpezită când a trebuit să cobor până la Administrație ca să plătesc lumina și apoi să merg la PTTR-ul de vizavi de magazinul Tineretului și liceul Caragiale ca să plătesc telefonul și apoi să cumpăr Viața studențească (fiind miercuri) și la mezelăria colț cu cinematograful Volga ca să iau smântână și înapoi cu tramvaiul 24 nu ai să mă convingi că universul nostru este un spălător cu oglinzile jupuite. în fața blocului meu, dincolo de Șoseaua Ștefan cel Mare, au demolat vreo patru maghernițe și acum e teren viran, gol de parcă străzii-i lipsește un premolar. Câte o dementă își mai plimbă câinele p-acolo. acolo a coborât. pur și simplu s-a dat jos din cabina cu trandafiri de plastic și poze din revista Femeia a basculantei divine. divină pentru că exista. acolo, între bălți și mormane de var și vreo tri pomi s-a dat jos Zăpada, Inteligența. nu sunt în stare să număr până la o sută de bilioane dar i-am ascultat colosala zvâcnire de inimă până terenul viran a devenit o pânză de Desiderio iar eu numai o pată de Duco pe caroseria Fiatului parcat lângă noi. iar tu doar o damă care vedeai fără să fii în stare să crezi, ceea ce se-ntâmplase fără sa se-ntâmple: porumbelul de fier zburând telecomandat între tâmple. Străinule, ești în pericol să mă pierzi pentru trufia de a nu fi în stare să mai exiști. “Șerpașii din Nepal pot urca până la altitudinea de 7000 de metri fără mască de gaze și călcând cu tălpile goale prin zăpada înghețată. Primul motor Diesel din lume cântărea 200 de kilograme pentru fiecare cal putere produs. Bob Dylan reflecta în pupilă câte 80 de clădiri din Manhattan pentru fiecare acord de chitară rece. Tu, iubito, ai deasupra ta o infinitate de lumi locuite pentru o singură ceașcă de sentiment” (din The Guiness Book of Records of My Heart) Sexualitatea nu e principala problemă principala problemă e deszăpezirea. așa că m-am întors la muzică și la banda electrică liberă. de când ai început să respiri salba de lacuri a capitalei și Casa Scânteii ? de când mă înșeli cu Sala Polivalentă ? de când faci pe cincizeci de femei într-una singură ? de când sufli Circul de stat ca pe un balon de săpun în barba lui Doru Mareș ? aflu că prizezi doze tot mai mari din șoseaua Colentina, dragoste, dar e dăunător sănătății, bagă-ți mințile-n cap, multe au început prin a-și vinde conștiința pentru un sfert de vagon de tramvai căci e atât de ușor să admiri Lecția de anatomie a lui Rembrandt și atât de greu să admiri o pioneză ! te-am pierdut oare, fos-mu ? oare nu ți-a ajuns că am scos soarele din fasung și ți-am înșurubat în locul lui pisiceala ? că fața noastră a ruginit de atâta tergiversare a radiației unei mutrițe elementare ? într-o vreme te doream într-atât că până și puricii televizorului meu se chercheliseră de dor și singurătate și zburaseră pe fereastră ducând cu ei teleimaginea tremurată, albastră; peste Intercontinental – istoria filmului muzical; peste Athènee – cineclubul TV; și teleenciclopedia peste policlinica Alexandru Sahia. să știi că am să fiu bărbat și n-am să-ți mai dau nicicând telefon să știi că am să mă însor și am să iau o damă extrem de bine și când o să ne-ntâlnim în pasaj nici n-am să te mai salut ci am să intru la papetărie să cumpăr timbre sau în cabaretul Voltaire și am să-l chem pe Duchamp să te dea goală pe scări în jos într-un cosmos poros. Merci, Becaud, pentru șansa de a fermenta sub aceste odăjdii și sub aceste coperte de vinilin. îți mulțumesc cu umilința înșelătoare a penarului care apare într-o poză de-a mea de când eram în clasa a doua și învățam la școala 28. pentru maharajahii labirindei, curantei, lavoltei, gavotei menuetului, cadrilului, pentru krakatitul roatei cu valțuri, pentru junta tangoului pentru pietrele rostogolite, pentru plastilina interioarelor jegoase cu apă rece, fetițele goale purceii zburători peste fabrici cataleptice prismele curcubeene, galaxiile negre demența magnifică a country-ului și rock-ului și bump-ului pentru dezodorizantul muzicii disco mulțumesc pentru muzică pentru Bach Beethoven și Beatles mulțumesc pentru muzică pentru zăpadă, pentru existență și pentru toate avatarele inexistenței pentru realitate și pentru toată rețeaua de magazine-a iluziei pentru lactobaruri și blocuri turn, pentru sala Floreasca pentru Everest și pentru groapa Marianelor și pentru adolescența mea care odată se hrănea cu ipoteza celebrității ca Popeye Marinarul cu spanac, rătăcind printre manechinele metalice, stranii, de la Casa Modei mulțumesc pentru muzică deși niciodată n-am să fiu în stare să număr până la o sută de bilioane. mulțumesc pentru muzică pentru existența femeii și pentru că se numește poate Michèle, Michèle ma belle pentru îngerul Israfel coardele inimii căruia sunt o lăută mulțumesc pentru muzică Merci… merci… merci… |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate