agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-10-05 | | Înscris în bibliotecă de Zareh Ara
Soare-i chipul tău pe lume, și nici nu e vreo mirare,
Că tu lucrurilor toate le dai mândra-ți strălucire. De iubești sau nu, tot una-i; soarta nu e schimbătoare: Hărăzit mi-a fost, pesemne, ca să mor de grea iubire. Am văzut aici o stâncă, până mai acum o clipă, Dar, cum ți-a ieșit în cale, tu ai ars-o cu-o privire. Vai, pierim, dar, uite râul nu-l vedem cum se-nfiripă: Scrum sunt sufletele noastre, și nu este mântuire. Nici o mamă vreodată nu ar fi putut să nască Altă fată, să mai poată pe măsura ta să fie, Căci privirea ta revarsă fericirea cea zeiască, Iar a Domnului pecete, ah, pe chipu-ți se îmbie! Cu zăpada-i te orbește fruntea ta marmoreană. Buzele îți sunt ca macul purpuriu, în primăvară. Și cu ce-aș putea să-asemui chipu-ți de nepământeană? Te asemui doar cu tine - n-ai rivale-n nici o țară. Sunt cuprins de aspre flăcări - nu mai am nici o putere. Și ce lungă-i suferința pentru grelele-mi păcate! O, minunii preacurate i-a dat Domnul mângâiere, Când din boțul de țărână formele ți-au fost create. Hovanes, nebune, bietul, vai, cum plângi fără-alinare! Ars de flăcări mi-este trupul, liniștea mi-e năruită. Tu ești focul meu de-a pururi, suferința mea cea mare; Tu de ceruri ești trimisă - drept pedeapsă-mi ești sortită.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate