Lacrimile cad dar nimanui nu-i pasa,
Si flori de gheata in urma se imprima,
Privesc spre cer si caut lumina
Dar lumanarea noptii este stearsa.

In intunericul si ura ce ma apasa
Vin ingeri sa-mi arate calea
Dar am pierdut de mult scaparea,
Caci intunericul nu ma mai lasa.

Incerc sa merg dupa colindele ce aud,
Sa vad bolta plina de stele,
Sa vad sfarsitul vietii mele,
Sa simt lumina ce-am pierdut.

Si smoala arsa ce sange vrea sa-mi fie
A smuls si cantul viselor,
Si acum sunt prada ispitelor,
Sunt condamnata pe vecie!