De-ai ști tu, fată, ce te-aș fugări
peste omătul iernii
și te-aș uita-ntre trandafiri,
să te găsesc la brâul verii…
și ce-aș mai haiduci cu tine-n zori
ca să te tăvălesc prin ceață,
să-ți ud cu rouă din obraji bujori
și să te șterg cu izma creață…
și cum te-aș strânge-n pod de palmă,
ca un pescar o știucă în năvod,
și ce te-aș săruta, ca pe-o icoană,
când tu m-ai ferici cu-n plod…

* * *

și iar te-aș fugări peste omăt
și-aș haiduci cu tine-n zori,
ți-aș poteci prin inimă fiori
iar tu… mi-ai zămisli feciori…