când timpul încet trece azi,
și nu mai pot să număr clipele,
nu vreau în melancolie iar să cazi,
nici să gândești la vremurile grele!

în timpul nostru nu e loc de noi,
nici de acei ce sunt molateci,
doar de acei ce sunt în suflet goi,
și tu ce lângă mine taci…

încerc să te fac mai atentă,
și să gândești ce tu nu poți,
în seara asta ești „potentă”,
din minte muza poți să-mi scoți!

nu vreau să scriu doar versuri goale,
ce nu înseamnă chiar nimic,
pentru acei ce-s „coate goale”,
și chiar nu înțeleg ce zic…

aștept pe lumea asta, eu,
să-mi fie cunoscut un har,
că mi l-a dat azi Dumnezeu,
să pot să vă scriu iar… și iar…