De ce am căzut din paradis?
O întrebare fără de răspuns
Știu, am gustat din mărul intezis
Mânați de vreun sentiment ascuns.

Păcat, căci ne-am pierdut ființa
Și am rămas pe acest pământ.
Ne-a mai lăsat ce-i drept credința
Să o purtăm ca un veșmânt.

De ce era acel mar interzis?
Aceasta e adevărata întrebare.
Trăiam noi un fantastic vis
Și ne-am trezit la realitatea oare?

De suntem făcuți ca El,
Și-i suntem fii în acaestă lume
N-ar trebui ca stelele acestui cer
Să le cunoaștem pe al lor nume?

Totuși cunoașterea nu ne-a fost dată
Eram ca El, fără sa știm ce e cu noi
A fost nevoie de puterea noastrâ toatâ
Ca să mușcăm și să rămânem goi.

Dar vai ce ne-a fost dat ca să trăim
Din veci, și cine știe până când
O viață într-un timp strain
De stat la rând,
Ca să murim.