Ung palma-ți moale cu apusul meu obraz!
Descopăr în taină, cu ochii închiși,
O firimitură din tine
Rătăcită ca o umbră într-o petală de lotus...
Aș fi vrut să plâng, dar
Bucuria din sufletul tău mă oprește!
Perfecți ca într-o icoană murdărită cu binecuvântare
Pozăm veșnic amanți, sufocați de o clipă,
O clipă oarecare dintr-un banal carusel ce pustiu...
Ce pustiu își rotește carcasa de fier ruginită, aiurea.
Atingerea noastră e ultima urmă că viața e vis,
Că visul e puff și nu doare...
PSSSTTTT......am adormit
Scufundat în calmul pulsului tău
Parcă regulat după o picătură de rouă...

Și totuși,
Am nevoie de tine,
De ludicul respirațiilor, de visul
Rănit la o aripă,
căruia
inima ta îi dă alinare!

(13-oct-2002)