Mă doare cuvântul rostit de sărutul tău tomnatic,
Mi-e teamă să-ți deschid refugiul de suflet apatic,
Mă rușinez că ai putea să afli că am iubit și altă dată.
Aș vrea să te alung dar sunt deja-ngropată
În mii de priviri de sub gene purtate
Pe ploape cuminți de șoapte fierbinți mângâiate.
Obosesc gândindu-mă cum să te fac a pricepe
Unde sfârșește sau poate mai simplu unde începe,
Abrașul amor alăptat cu aroma de tine.
Așa că adorm mulându-mi trupul prin vise virgine.


28 octombrie 2002