agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1604 .



Rugãciunea unui dac
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Eminescu ]

2001-05-06  |     | 



Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna
Cãci unul erau toate si totul era una,
Pe când pamantul, cerul, vazduhul, lumea toata
Erau din randul celor ce n-au fost niciodata,
Pe-atunci erai Tu singur, incat mã-ntreb în sine-mi
Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi?

El singur zeu statut-a 'nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri a dat scanteii
El zeilor da suflet si lumii fericire
El este-al omenimei izvor de mantuire.
Sus inimile voatre, cantare aduceti-i!
El este moartea mortii si invierea vietii!

Si el îmi dete ochii sã vad lumina zilei
Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
Din vuietul de vanturi auzit-am al lui mers
Si-n glas purtat de ape simtii duiosu-i viers
Si tot pe lang-acestea cersesc inc-un adaos
Sã-ngaduie intrarea-mi în vesnicul repaos.

Sã blesteme pe-oricine de mine-o avea mila
Sã binecuvanteze pe cel ce mã impila,
S-asculte orice gura ce-ar vrea ca sã mã rada,
Puteri sã puie-n bratul ce-ar sta sã mã ucida
Si-acela dintre oameni ajunga cel dintai
Ce mi-ar rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatai.

Gonit de toata lumea prin anii mei sã trec,
Pan' ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec,
Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste,
C-ajung pe mine insumi a nu mã mai cunoaste
Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
Ca pot sã-mi blestem mama, pe care am iubit-o,
Când ura cea mai crunta mi s-ar parea amor,
Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sã mor.

Strain si far' de lege de voi muri, atunce
Nevrednicu-mi cadavru în ulita l-arunce
Si-aceluia, Parinte, sã-i dai coroana scumpa
Ce-o sã asmuta cainii ca inima-mi s-o rumpa,
Si-acela ce cu pietre mã va izbi în fata,
Indura-te, stapane, si da-i pe veci viata.

Astfel numai, Parinte, eu pot sã-ti multumesc
Ca tu mi-ai dat în lume norocul sã traiesc.
Sã cer a tale daruri genunchi si frunte nu plec,
Spre ura si blestemuri as vrea sã te induplec,
Sã simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curma
Si-n stingerea eterna dispar fãrã de urma.



--------------------------------------------------------------------------------

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!