Se pravalesc cu furie, parca,
meteoritii
peste lumea mea mica
si amaruie,
peste viata mea
cu parfum de lamaie.
Dumnezeu, ticalosul, rade de mine,
sare-ntr-un picior de bucurie
si zbiara ca un nebun, ahaaa, ce bine, ce bine,
exaltat balacindu-se
in disperarea-mi salcie,
sclambaindu-se ca un plod oligofren
care primeste o jucarie.
De ce , doamne, de ce, urlu cu disperare
de ce m-ai lasat sa ridic
cetatea mea de nisip,
daca acum o calci in picioare?!