Totul zace-n agonie,
In betia simturilor triste,
Cruci si umbre,
Flori printre morminte
Sunt esenta vietii eterne.

Sunt mai batran decat mine
Si mai obosit decat marea,
Mai tulbure decat Moartea,
Sunt o negura fara ruine.

Un vant ce apune spre rasarit
Ducand cu el atata vraja,
Visul ce a crescut s-a naruit,
De straja ... o lumanare fara grija.

Si linistea curge prin sita
In neantul dintre stele,
Unde-i sora noastra blonda?
De ce plang gandurile mele?

Totul zace-n agonie,
In betia simturilor triste,
Cruci si umbre,
Flori printre morminte
Sunt esenta vietii eterne.