Degeaba îmi spui că ești doar albă,
că roșul ți-a rămas de la cei doi trei maci
ce se ivesc din zăpada obrazului.
Degeaba îmi spui că ești rece,
că izvoarele tale
din cauza gheții început-au să sece.

Ești fierbinte,
aproape roșie,
curcubea,
din sânii tăi amurgul
se apleacă zorii să-i bea.

Pe tine se zbat ca norii de furtună,
cete-cete,
aripile îngerilor negri
iar îngerii blegi,
plini de regrete,
posaci,
tolomaci,
pe pântecul tău ronțăie margarete.

Pan
05.01.2003