Spune-mi ca nu ma poti minti,

spune-mi ca-ti place poezia mea
scrisa in sange
tie,

spune-mi ca-ti place sa te ucid
cu sagetile mele
in umbrele fiecarui echinoptiu de toamna,

ca iti place sa iti soptesc numele
in receptorul telefonului fara fir
al mortilor noastre,

spune-mi ca iti place moartea
mea sugrumand-o pe a ta
sub lunile pline de regrete
ale cerurilor apuse,

spune-mi ca visele mele
inca sunt vise,

ca visele tale sunt inca vise,

ca inca nu ne-am atins niciodata,

ca nu ne cunoastem,

ca zambetele nu n-i se vor incrucisa
decat o singura data,

spune-mi ca nu poti intelege
o boaba din ce iti spun
dar ca iubesti ideea de mine,

spune-mi ca vrei sa fii tu
a simturilor mele podoaba
si primul ghimpe al primei flori ridicata
pe vechile mele ruine,

spune-mi intr-o limba necunoscuta,
intr-o limba pierduta,
intr-o limba dornica de iubire,

intreaga istorie a vietii tale
intr-o jumatate de vocala
intrerupta,

spune-mi "te iubesc"
si apoi
"cred ca oamenii se schimba",

spune-mi "uite portile raiului"
si apoi
"haide sa ne plimbam pe langa",

spune-mi ca ma crezi,
ca vrei sa te pierzi cu mine prin mine,

spune-mi ca ma vezi,
cu ochii tai verzi
din spatele ochilor si nu numai,

spune-mi cu o clipita de suras
toate eternitatile tale rupte,

lasa cale libera unui intrus
sa te vada printre,

spune-mi ca vrei
spune-mi ca nu vrei,

spune-mi ca vei
spune-mi ca nu vei,

ca ma vei,
ca nu ma vei,
ca ma vrei,
ca nu ma vrei,

spune-mi ca lumea se va incheia
odata
cu apropierile noastre,

ca soarta intregii lumi
sta in ignoranta de a nu ne afla unul pe altul,

spune-mi,
si te voi crede floarea mea de alta data,
si te voi crede...