Fulgii cad,
Plutind prin aer,
Lunecand usor, usor,
Spre pamant,
Ametitor...

Neaua creste, creste,
Depunandu-se pe creste,
Dand forme albe, noi,
Formand piscurile moi.

Imbraca muntii-n alba haina
Si salcamii din campii,
Imbraca brazii in cojoace
Din mii si mii ochi de copii.

Iar de pe bolta-nseninata,
Cand nu mai cad fulgi de nea,
Doamna Luna, luminata,
Priveste...mangaind usor si ea.

Luceferi blanzi si stele fermecate
Vor mangaia sufletele reci,
Dand bucurie si caldura-
Lumii intregi!