Din umbra unui om mi-am croșetat
Un pulover,
O găsisem pe jos la glezna unui gând...
Și ce-i mai ciudat că nimeni înaintea mea
Nu-i dăduse atenție.
O luau pe picioare, unul la altul,
Iar ea ofilită plutea ca o pungă
Goală în vânt.
Porii mei alunecau desfătați pe catifeaua moale!
Și câtă elasticitate!
Că mi-a și fost teamă la prima spălare
Să nu se lăbărțeze precum poliesterul.
Dar a rezistat!
Și acum port pe mine umbra altui om,
Că pe frigurile astea...
E bine să mai ai una de rezervă!
Nu?

(22-oct-2002)