Lac albastru de vise plapande
tulbura munti de tacere,
tristetea-ncastrata in muguri
de brad spanzura nemiscata
peste capul unei fetite
trasa de codite
de-un baietel zbuciumat
intr-un sarut mirat
din alt timp si trup decupat,
cu-mpiedicate brate cuprinse
peste trunchiul de brad;
plutind diafan in coltul unei luni,
barca ii poarta pe-amandoi
pe-aceeasi apa, invalurata
doar de neclintita
durere a cometelor
prabusite iremediabil.