Să nu crezi
că nu ți-am văzut
urmele gândurilor trimise
la căpătâiul meu....
Era dimineață
și le-am simțit;
atunci te-am iubit
doar pentru atâta lucru!

Am visat
irațiunea ta caldă
încercând să-ncălzească
mâna mea rece
și-am auzit
în somn
incantațiile nocturne
către norii despărțirii noastre;
atunci te-am iubit
doar pentru atâta lucru!

Am tăcut
în fața zbuciumului tău verde
și-a înnecării în maro închis, aproape negru....
De ce le-ai trimis
să mă întoarcă din drum?

Îmi vine să râd din lacrimi,
îmi vine să plâng din râsete!


Când va fi, oare, ziua-ngenunchierii tale?