Vers cald am asezat la poarta luminii ,
sa-i fie sclipirea golasa , sa para
izvor din sufletul dorului , cel cautat
pe din urma luat , de dinafara ,
sa mistuie paralela lipsind emotie
si sa-i fie asa , incet , ca poezie
de tresarit patima , ruga am lasat !
Gandul albastru sui catre mine
si-n reverenta descrescand amor
croi aripa lina pentru clipele ce dor
de prea multa fantezie si zbor ...
Acum tace locul , imbracat in cuvinte ,
tac ecourile talisman si plutesc
peste zvacnirea inimii ,
mult mai dusa din lacrimi , acolo
unde asteapta fiorul !

Acum zbor paralel aterizeaza magie !