Sorbeai din seva clopoteor de roua.
Cantai,apoi,sonetele ce ieseau sugrumate
Si se prelingeau in locul lacrimilor,
Priviri inecate ce lipseau de pe obrajii de arama.


Fiecare bataie facea o rana adanca
In inima ramasa condamnata la o viata
Impietrita sub argintarii -inca-
Netopite de focul timpului ars.


Gratiile erau coarde la care
Urlai durerea ce se scurgea
Printre ridurile zdrobite de cea careia
Ii inchinai ramasitele din tine...


Dragostea imbatranita sub pleoape inchise
Isi traia moartea ramasa ascunsa
De imagini daruite pietrei din care
Te sfarseai si dispareai in potop de lacrimi.