Trei Fire

Pe suflet odihnesc
vârfurile firelor
din barba timpului,

atunci când un fir
devide prea greu,
în suflet se naște o scânteie
ce îl aprinde.

Așa am început
să-mi iubesc semenii,
să-L cunosc pe Dumnezeu,
să nasc și să cresc vise.

Nu mai țin minte
unde mă apăsa
primul fir cu miros de lapte,
dar sigur, unde eram mai moale.

Firul cu miros de tămâie
l-am simțit intrându-mi în călcâie -
era grija pe care i-o dădeam cerului
la plecarea sa peste pământ.

Firul cu miros necunoscut
îl simt încolăcit
ca un șarpe
prin toată ființa mea -
când te privesc în ochi, iubito,
știu că îl ascunzi,
după frunze.


14 februarie, 2003, Chișinău