-Hei ! Voi de acolo !
Mă auziți !?
Deschideți poarta întunericului meu !
Eu vă simt... Sunteți
la capătul bastonului meu alb!...
Alergați să vă aprindeți inimile
în altarul iubitelor voastre !
Mâinile lor tandre
vă caută ochii, părul,
se bucură de sclipirile
din ochii voștri
în timp ce le priviți.
Eu ...
m-am obișnuit atât de mult
să te știu lângă mine,
să mi te închipui cum
numai eu pot să o fac,
o flacără nestinsă
în noaptea cu care...
să știi...
nu mă voi obișnui niciodată.