Te vad mica in incaperea neagra
cu genunchii la gura,
si cu ochii in lacrimi
te temi de noaptea ce vine
ca singura si trista
ai mai petrecut noaptea de ieri
si cea de dinaintea ei.......

te vad speriata de multe-le-ti negre ginduri
ce te impresoara in singuratate
ca-ntro mare cu valuri infuriate
ce nu-si poate opri zbuciumarea
pentru ca fiecare val ridicat
la coborire ridica un altul....
intr-un continuu joc nervos

te vad zimbind gindindu-te
ca totul a fost o iluzie a timpului
asa cum corpurile noastre sint
miine
si sarutarile tacute
ieri

simt ca trairea ta-i oprita
ca un tren abandonat
intro gara numita
TRECUT
de frica viitoarei dezamagiri
pe care mintea ta o creeaza
ACUM
si care te nelinisteste
in amintirea de ieri
si-n speranta de miine

Theo
Feb 20, 2003