Afundă-te în criptă!

Cu nimbul zdrențuit dai lustru ghetelor cazone
sărmană amintire a unui rai pierdut,...
Mă-ndemni să-mi fac veșminte
din tainele vulgare a-unor minți obscure,
mă-ndemni să uit de absolut...

Te-ai rătăcit printre vestalele zeului – șarpe
atrasă de strălucirea cioburilor de pe altar,
mă-ndemni să mușc din sânul roșu,...
să mușc din fructul oprit...
Mă-ndemni să te urmez,...dar în zadar...

În umbra unei cripte în semn de rămas bun
luăm fiecare câte o rază de soare drept amintire...
Afundă-te în negura uitării,
îneacă-te meschin în neființă,
și lasă-mă să bântui trist prin cimitire...