dacă lași mâna să zăbovească prea mult….
Trebuie să răspund la întrebare? Chiar trebuie să răspund la întrebare? Dar va suna ca o invitație. (era primul meu concert de operă, doar ca tu nu ai fost prea încântată de idee). Cați ani sperai să am?
Dar domnule, s-au întâmplat atâtea și mă gândeam la cu totul altceva în acea perioada a vieții mele și cu siguranță îmi doream altceva.

Pierdusem o săgeată din tolba , îmi căzuse se pare pe unul din trotuare, nu îmi amintesc care, capul mi se aplecase mai puțin de o secundă și când m-am trezit nu mai erau acolo.
Apoi am vizitat o vecină bătrână. Vrei să-mi spui că doamna încă trăiește? Nu trebuie să știe, mai ales ea că a fost in loja noastră. Îi e teamă că îmi voi găsi un alt amant. Þi-e teamă! Þi-e teamăăăăăăăă!
Doamnă!
Ma îngroziți!

Înțeleg, aveți o memorie mult mai bună ca a mea. Știu că va veni și el. Þi-l prezint. Dacă îi face plăcere mă poate privi când dorm. Te poți așeza pe pernă. Atât de aproape de gândurile mele. Fiecare candelabru năștea câte un bot de tigru ce-mi despuia sânii pâna la sânge între tâmplele fiecărei ferestre.
Soțul meu mă va ierta doar dacă îmi voi pierde viața.
Ești naiv dragul meu!
E o piesă rară.

Mulțumesc Azolan, nu mai avem nevoie de tine.

Pentru planul meu voi găsi pe altcineva. Cineva cu o vioară ar fi mult mai potrivit.
Vrei să mă închizi într-o mănăstire până atunci? O trompetă ar fi mai utilă. Iți poți închide în ea toate secretele. Scrisorile. Scrisorile de dragoste. În fiecare dimineață îmi aducea cornurile cu gem, cu încăpățânarea unui ocnaș. Ai fi putut să-l amăgești măcar, i-ar fi făcut plăcere.
(Azolan se răsucește, pocnește din călcâie , salută respectuos și dispare în aburul cafelei)
Doamnă, nu vreau să mă mărit cu soțul meu! Bărbatul din loja alăturată pare atât de indiferent la felul în care îmi port zilnic tot mai sufocant pașii prin taigaua siberiană.

Și-n indiferența lui zgârie cu arcușul o coastă.

(toate astea mai târziu fuseseră demonstrate cu ajutorul produselor carteziene, dar cu o întârziere infinitezimală și dincolo de orice aparență s-au întâmplat întocmai pentru a mai putea fi ceva salvat)

te-a făcut să te îndrăgostești de el. Să-ți sară mințile din cap. Toate lucrurile îi aparțin prietenului meu care locuiește aici. În mine. Încearcă să dormi Doamnă. Dimineața te vei simți mai bine. Spre dimineață, planeta era învelită într-un covor roșu pentru a-i întâmpina pe noii veniți.

Pământul mirosea dureros pentru o femeie de vârsta lui.

Aveam un obraz somnambul ce acționa pe o arie mult mai vastă mai luxuriantă și eram incredibil când rămâneam singur.

Când un lucru nu mi se părea bine rostit, simțeam golul de sub el. În urma prelucrării fotografia fetei semăna cu un elefant spre marea bucurie a exportatorilor de fildeș. Există deja un bărbat în fața căruia secretele ei erau simple ruine. Bărbatul din mine. Și tocmai bărbatul din mine se lovea de tot felul de concepte. De tot felul de formule secrete. Mă furase mirajul Doamnă! M-am privit multă vreme în oglindă după acest eveniment. Femeia din fața mea nu-mi spunea nimic…aproape nimic. Tânărul a rămas în loja alăturată fără cuvinte. Invitația mea a sunat ca o intuiție a realității reflectate în hăul unei benzinării aparținând unui mare trust internațional. Prin combinarea elementelor a fost permisă o infinitate de isocoante.

Domnița și-a tăiat un deget pentru tine, pentru pantoful tău.

Eram absolut convins că oja de pe clapele pianului nu aveau nici o legătură cu dispariția ei.

Și pentru că nu v-a plăcut munciți și muriți.

Cu ani în urmă mă prostituam pe străzile marilor orașe. Totul încorpora un adevăr dureros. A luat pistolul și-a zburat creierii dar nu înainte de a ne spune adio și a ne face cu mâna. Totul îmi părea scris limpede negru pe roz . Poate ar trebui să fiu mai atentă când cobor scările. Dincolo era promovat un nou concept de masturbare cerebrală ceva mai netedă, ca o bilă minimalistă suspendată deasupra marelui zid chinezesc.

Greutatea pachetului mă umilise, mă pusese în genunchi. Mă rugam la o mașină de cusut electrică cu care iți trăsesem un tiv nou nouț la una din labii. Mesajul de pe ușă anunță discret o retragere voluntară.

Acum sunt pregătit. Sunt absolut precaut.
Pe umeri îmi fuseseră plantați doi castani gemeni, escaladați zilnic de oameni ce muncesc în fructele lor. Pisica se spăla în continuare în laptele mamei mele. Dețineam câteva colante cu care în nopțile polare îmi înveleam sora mai mare. Sora mea mai mare era o curvă. Muncea într-un mediu rigid social. Cu principii casnice. După câteva mii de ani am primit o scrisoare prin care mă rugau să mă întorc acasă. Eram exagerat de obosită în tinerețea mea. Înconjurat de liniștea-pretutindeni.

Își întindea orașul pe buze cu pensula de gene.
Lucram pe niște circumvoluțiuni foarte fine care o îndepărtau tot mai mult de sala de dans.

Peștele și-a tras fermoarul până sus și Azolan a rămas blocat înăuntru. Mi-a povestit cu ocazia unei întâlniri întâmplătoare cum ascensorul pneumatic a coborat trupul spre parter. Aceleași persoane se închinau pentru cu totul alte scopuri.

m-a prins de păr și m-a tras înapoi.poate că tocmai în momentul ăla te gândeai la mine cu un pahar de vin roșu așezat pe undeva pe masă. Un arcaș de piatră te țintuiește din mijlocul grădinii. Am dansat puțin după care ne-am așezat la locurile noastre. Pantofii nu îmi permiteau miscări rapide.

Într-un univers unicentrat culegeam perle pe care le înghițeai crude. Am făcut fotografii toată noaptea. Totul se mișca într-o cu totul altă direcție. În mințile noastre domnea o liniște absurdă.

Telefonul a continuat să sune până când toate speciile s-au înghițit între ele. Pierdeam mult sânge în estul Mesopotamiei.

Făceam scenarii pentru toți prietenii mei, se pare că venise seara pentru că incepuseră să caște. Imbătrâneam de la o zi la alta și uneori fără să ne descălțăm. Cei din stație se aflau într-un evident moment de așteptare din viața lor. Vechea mea funie era acum populată de tot felul de supraviețuitori. Nu îmi mai rămăsese altceva decât să sper un refuz din partea ei la invitația mea. Și toate acestea ca urmare a unui mai vechi dor vaginal.

Femeia din mine alerga iar cu sânii jupuiți prin fața bărbatului meu și al surorii sale. Încercăm să învățăm copiii să fumeze. Sala cea mare permitea organizarea unui bal. Ocupam spațiile intraplanetare cu concepția mea despre iubire. Noaptea începuse să se dezbrace de caracterul dur dobândit în urma unei severe educații catolice de natură irlandeză. Baia m-a deprimat teribil când am fost să mă piș.

Te prefăceai că mă învelești cu sufletul, mințindu-mă cu trupul. Încercam emoția căderii de pe o clădire în construcție. Transmigrarea simțurilor mele spre un real mult mai apropiat. Locuiam într-o mansardă plănuind tot felul de atentate cu bombă. Omul de lângă mine nu zicea nimic dar într-un mod tacit își recunoștea vina.

Toți începuseră să semene cu omul din mine. Omul din mine era orb și foarte ingăduitor cu autoritățile. Omul din mine a început să mă pipăie cu mâinile lui două mii. Degetele ei zdrobite pe clape trebuie să fi fost deja descoperite. Ne așezam în coloana vertebrală a unui câine, fiecare la locul său, formând un perfect șir indian. Începusem să mă plictisesc, să mă bucur de toate lucrurile din jur. Pe țeavă, gloantele circula în ambele sensuri.

mi-ar fi plăcut să fim prieteni. Să-mi fii iubit. Să fii masculul care zilnic îmi fute creierul. Până mă prăbușesc pe salteaua asta, până când picioarele îmi vor cadea sfârșite pretutindeni. Unde pleci? Deja s-a facut dimineață? Dimineață cele de a șasea zi.

Aveam impresia că sunt strigăt de toți . Ne petreceam timpul într-un mediu propice vânătorii de urși. Absolut toți îmi scriau bilete de recomandare la plecarea mea din oras. Fără să vrem ne implicasem într-un moment de așteptare. Regrupare a gândurilor. Trecerea de pietoni ascundea un parfum minunat de domnișoara.

Câteva perne cădeau că din întâmplare de la balcon. Nu-mi permiteam să-l las să facă pasul către catedra de matematică. Încercam pentru prima dată un covor fermecat cu broderie persană în călătoria noastră către lună.

Crezi asta?
Chiar crezi tu asta?
Cu încăpățânare dragă mea…

Marginea balconului se îngustează pe zi ce trece. Tot mai puțini oameni se plimbă acum pe acolo. S-au îndepărtat prea puțin însă pentru a suporta atracția magnetică produsă de acest eveniment. Mi-am băgat mâna în pantaloni și peste câteva momente mi-am retras-o complet uscată.

Totul părea bine organizat. Tehnic vorbind pașii de dans învățați în cel de al doilea război mondial ne-au prins bine. Toate lucrurile așezându-se la locurile lor mi-au indus un sentiment de eroare urmat de căderea ei bruscă între perne. Culegeam muște moarte din radiatorul mașinii pe care le așezam foarte ordonat în colecția de fluturi a bunicului meu.

Bunicul meu fusese închizătorul unor drumuri cunoscute de toată lumea. El făcea zilnic dragoste cu hangița într-o baie de lapte călduț. Povestea lor era secretă.

Pe scări întâlneam doar doamne în vârsta. Cei mai tineri se credeau totuși în centrul atenției. Eram cu totul altul în circumstanțe diferite.

Începusem să deslușesc câteva raze palide printre draperiile roșii. Totul era mincinos. Nu gândeam cu creierul. Încercam să-ți trimit câteva mesaje prin vibrația peretelui. Să mă anunți dacă totul e bine.


Omul din mine prietenul meu amantul meu era patologic înclinat spre trecut. Cu mâinile lui două mii mă trăgea înapoi șapte sute de ani.

Acum însă toate veneau în toate părțile din toate părțile.