E trist. La mine-n suflet e pustiu
Și gândul meu numai la tine zboară.
Mi-e frică să nu fie prea târziu
Ca să te pierd din nou, a mea comoară.

Mi-e greu ca dă te știu departe
Și a alteia ca tu să fii.
Mi-e limpede că ești aparte
Și-n viața mea nu mai revii.

Și doare. Și e trist. Și e-ntuneric
Ca adevărul eu să ți-l mai spun.
Și știu că tu al alteia ești veșnic
Fără ca eu ca ea vreodată să ajung.

Dar fericirea e un lucru mare
Și eu nu merit ca să o cunosc.
Căci viața e o veșnică teroare
Și inima, un labirint de mosc.