agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-03-25 | |
Cerșetorule ce ești!
Tot vii și te milogești Ba să-ți dau o sărutare (că fântâna apă n-are și ți-e sete de-o să mori fără gura mea, în zori) Ba vrei să te strâng în brațe (ca să nu te mai înhațe visele, în nopți cu lună când, nici vorbă de furtună). Cerșetorule! Îmi vii Dimineața, zi de zi, Și îmi ceri să-ți dau, pe loc, De la pieptu-mi busuioc, Să-l miroși cu buzele Ca să-ndupleci muzele. Altădată, vrei să-ți dau Raiul meu, și-n el să stau Lângă tine viața-ntreagă. Dar mi-ai spus că îți sunt dragă? Ești un cerșetor! Tu crezi Că în ochii-mi ai să vezi Lacrimi calde, de iubire, Dintr-o singură privire? Crezi că dorul meu încape Între cer, pământ și ape, Că sufletul își desface Aripile, și-apoi tace? Crezi că sunt așa bogată Să-ți dau sărutări, pe dată, Fără să primesc nimic, Nici măcar un bob, mic, mic, Mic cât un grăunte fin De lumină, de senin? Ei, mai pune-ți pofta-n cui, De-acum, gura, uite-o nu-i! Și nici sânu-mi n-o să-ți dea Dulce, bucuria mea, Până când n-ai să-mi plătești Toate câte le poftești, Să-mi plătești cum știi mai bine! Dacă nu tu, atunci cine? Să-mi dai ochii să-i sărut Dorul meu în ei să-l mut, Mai apoi să-mi dai strânsoarea Brațelor, îmbrățișarea Să mă frângă fără milă Lângă trupul tău, fragilă, Seara gându-mi să adoarmă Cuibărit la tine-n palmă, Să visăm în noaptea-albastră Doar la fericirea noastră. Și mai vreau ca dimineața Să-mi lipesc de tine fața, Să zâmbim așa, în doi, Fiecărei zile noi, Iar din pieptul tău să-mi dai Șoapta inimii și ... Stai! E de-ajuns! Pentru-nceput N-o să cer nimic mai mult Dar te-aștept acum, să-mi spui, Cerșetor cu ochi căprui, De mai vrei să-mi furi, de drag, Cel sărut lăsat în prag, Și pe cel de la fereastra Sufletului meu, din glastra Cu surâsuri înflorite, Numai de noi doi știute? 24 martie 2003
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate