PÃMÂNTUL

Ne binecuvântează Pământul
cu o singură ieșire prin zid,
apoi apune după deal
într-o minunată seară
universală.

Se sprijină Pământul
de fiecare metaforă
a sosirii și plecării noastre
–veșnic tânar cu vise cu tot,
cu aerul nonșalant,
invidiat probabil de Arhimede pe când invoca pârghia -
Pământul își poartă crucile
neobosind …