era ciudat
cum mi se desfaceau mai mereu
snururile sufletului;
le legam cu indarjire de capete
dar se impotriveau iar si iar
cu o perseverenta nestramutata.
atunci zburai spre mine
si nu puteam sa impiedic
ca acel pronume complex din trecut
sa se strecoare ca o raza in prim plan.

ti se pare absolut normal
sa strici si sa narui
usor ironic, nepasator
coloanele grele de piatra
(de marca "fara" )
pe care se alcatuia pana deunazi
toata conceptia mea amara
despre fericire.

si ar fi fost
atat de simplu ...


18 februarie 2003