Ora nascuta pribeag
Din alta ora senina,
Din simturi inchise
Intr-un fruct nemuscat,
Intr-o existenta
De circumstante
Ce tulbura lichidul
Unui trecut cu serpi
De oboseala amara,
Cu albastri ochi nesiguri,
In colturi umbrite de mister,
Cu arsuri ingalbenite
In reflexe fortate
Sa sparga incredibilul
Strop de fericire.
Mi-am umezit constiinta
Cu punctul unei secunde
Si-am imprastiat
Farame de sperante
Intr-un creier ce zace
Spre-o pietrificare
SENTIMENTALA.
Nu mai este durere.
Doar incorporarea nelinistii
Intr-o nauca lipsa
De caldura,de obisnuinta,
De simplul glas copilaresc
In bataia clara
A unei inimi straine.