Eucaliptul
din fața stației de autobuz
își așterne umbra
inexistentă
peste cei cîțiva homari
crescuți
printre crăpăturile bazinului secat
încercînd să ajungă,
să năpădească,
să se extindă
cu pseudopodele lor
colțuroase
pe
pămîntul din jur
ce fumegă
cenușiu împreunîndu-se
cu nori de nisip
buni doar s-ascundă
petecul solar
muribund
ca sufletele sfîșiate
de solzii
indiferenței!